Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Ion Chirilă

Sâmbătă, 21 ianuarie, la orele 22.10, la spitalul Großadern din München, în urma unui atac de cord, s-a stins din viaţă Ioan Chirilă, combatant cunoscut în exilul român, participant - alături de Ovidiu Beldeanu, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu şi Teodor Ciochină - la acţiunea anticomunistă de la Legaţia Română din Berna, Elveţia, din 14-16 februarie 1955.

Ion Chirilă s-a nascut la 27.12.1931, în satul Crăsnăşeni, judeţul Fălciu (actualmente Vaslui). Tatăl, Ioan Chirilă (născut în 1905 la Crăsnăşeni, comuna Tătăreni, judeţul Vaslui, fost preot ortodox la Crăsnăşeni şi Leoeşti, a făcut şi el fost deţinut politic.

A urmat cursurile liceului „Cuza Vodă” din Huşi şi ale Şcolii „Profesionale Economice”, tot din Huşi, pe care a absolvit-o în 1950.  Între 1949 şi 1950 a fost parte componentă de frunte a organizaţiei de luptă anticomunistă, în ilegalitate „Cruciada albă contra bolşevismului”, cu sediul la Iaşi, condusă de Dr. Niculescu. În prima decadă a lunii iulie 1950, Securitatea locală a emis ordinuk de arestare a anticomunistului Ioan Chirilă şi a lui Dumitru Ochiu, bun prieten şi luptător pentru aceaşi cauză. La 31.07.1950, împreună, au părăsit satul natal şi în noaptea de 06.08.1950 au trecut frontiera, în Iugoslavia, unde s-au predat autorităţilor iugoslave. Au fost ţinuti 3 luni în închisoarea de la Zrenianin. În această teribilă închisoare l-au întâlnit pe Oliviu Beldeanu, cu care s-au împrietenit. După eliberare au fost duşi în oraşul Vârşeţ, pentru 4 săptămâni, după care au fost repartizaţi la lucru în diferite oraşe din Serbia. La 1 septembrie 1951, împreună cu Oliviu Beldeanu a reuşit să ajungă la Triest, unde au rămas în lagărul de refugiaţi „Gezuite”, până în octombrie 1953, când au reuşit să traverseze frontierele Triest-Italia, Italia-Austria şi Austria-Germania, ajungând la München. În decembrie 1953, împreună cu Oliviu Beldeanu, a fost înrolat în trupele auxiliare franceze de la Konstanz - Germania, lângă graniţa cu Elveţia, de unde, după pregătiri minuţioase, în noaptea de 14 februarie 1955, la ora 24, împreună cu Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu şi Dumitru Ochiu, a participat la ocuparea legaţiei comuniste române din Berna, Elveţia.

După 48 de ore de clarificări si tratative autorităţile elveţiene i-au asigurat că vor fi judecaţi în Elveţia şi nu vor fi extrădaţi în România (Republica Populară Română) – cum cerea guvernul comunist de la Bucureşti – fiind acceptată condiţia de recunoaştere a acţiunii lor paşnice, ca una cu un caracter de protest contra ideii comuniste de dictatură şi totalitarism.

Informaţii preluate de pe Vetiver, Portalul Scriitorilor Româno-Americani din New York şi Romanian Global News, unde se găsesc mai multe informaţii biografice.