Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Remus Radina

S-a născut la 9 aprilie 1924, la Craiova. A studiat la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova şi a absolvit Liceul Militar „D.A.Sturdza” şi Şcoala Militară de Cavalerie de la Târgovişte. Cicerone Ioniţoiu, unul dintre cei mai buni prieteni, îl descrie astfel: „Fire voluntară, ghidată de raţiune şi demnitate, principii morale, devotament necondiţionat faţă de patria sa. Când realitatea i-a contrazis aceste principii, a reacţionat cu fermitate.”

A părăsit Şcoala Militară din Germania, atunci când în joc a fost demnitatea românească şi a fost primul ofiţer care a cerut să părăsească armata, la 22 octombrie 1946, atacând deschis guvernul comunist al lui Petru Groza.

Din acel moment a început calvarul pentru Remus Radina. La 19 noiembrie 1946 a fost arestat dintr-o secţie de votare, a fost judecat de Consiliul Superior al Armatei şi, prin Înalt Decret Regal, a fost trecut în rezervă, la 16 aprilie 1947.

A reuşit, cu mari eforturi, să-şi câştige existenţa şi să susţină examene la Facultatea de Drept. A găsit un post la Şcoala Normală din Craiova şi a intrat în legătură cu mişcarea de rezistenţă condusă de generalul Carlaonţ. A acceptat misiunea de a trece în Iugoslavia pentru a evalua posibilităţile de a organiza acolo rezistenţa românească. În noaptea de 2 noiembrie 1948 a trecut graniţa în Iugoslavia, dar a fost reţinut, anchetat cu duritate şi trimis înapoi în ţară. Aici a fost arestat, judecat şi condamnat la 5 ani închisoare pentru trecerea ilegală a frontierei. A cunoscut cele mai crunte închisori comuniste: Jilava, Peninsula, Poarta Albă, Galeş.

În timpul detenţiei şi-a făcut auzite opiniile care pledau împotriva muncii forţate, a condiţiilor de viaţă în regim de exterminare din închisori, şi pentru respectarea demnităţii umane. A făcut nenumărate greve ale foamei, combinate cu ale setei, ajungând până la 26 de zile, a reuşit să aducă de cinci ori procurorul în temniţă, pentru a-i arăta la ce regim erau supuşi deţinuţii, a cerut să se pună cruci pe mormintele celor morţi şi să fie eliberaţi cei arestaţi şi necondamnaţi, „uitaţi” în temniţe cu anii şi transformaţi în adevărate epave umane. N-a cerut niciodată nimic pentru el, ci în numele unor principii şi pentru aceasta a îndurat luni de carceră în lanţuri, frig, foame, torturi.

Tot acest curaj, de a se împotrivi sistemului comunist, l-a costat scump.

     La 29 august 1954 a fost eliberat din penitenciarul Oradea.

După izbucnirea revoluţiei din Ungaria, a întocmit un manifest semnat „Comitetul de Eliberare Naţională” şi la 10 decembrie 1956 a adresat O.N.U. acest document, prin care cerea: eliberarea deţinuţilor politici din România; alegeri libere în toate ţările lumii, sub control internaţional; retragerea trupelor sovietice din Ungaria. A mers la Ambasada S.U.A., însoţit doar de Constantin Ticu Dumitrescu şi a depus documentul-memoriu. A luat apoi, peste câteva zile, hotărârea de a pleca din nou spre Apus, fără a se mai preda autorităţilor sârbeşti. A reuşit să treacă frontiera iugoslavă singur, noaptea dar a fost din nou prins şi extrădat în ziua de Crăciun a anului 1956. Încarcerat imediat la Securitatea din Timişoara, a intrat în conflict cu anchetatorul care a refuzat să includă în declaraţia sa acuzaţiile pe care el le aducea regimului comunist. A fost adus procurorul, care a admis să fie anexat declaraţiei un memoriu care să-l reprezinte pe Radina. Memoriul a fost rescris, din memorie, la 13 februarie 1957 şi recuperat ulterior din arhivele T.M. Timişoara.

A fost condamnat de T.M. Timişoara la 10 ani muncă silnică în procesul care a avut loc la 12 martie 1957. A executat pedeapsa în închisorie Jilava şi Gherla, unde a protestat faţă de regimul de teroare al lui Petre Goiciu. A fost schingiuit şi izolat, dar nimic nu a reuşit să-l oprească să-i înfrunte pe torţionarii din închisorile comuniste.

A fost eliberat în 1960, cu primul lot de mari invalizi, supravieţuitori ai regimului de exterminare comunist, fiind apoi internat 4 ani în spitalele bucureştene pentru a i se ameliora starea de sănătate.

    După îndelungi insistenţe şi presiuni, în 1978 a primit paşaport şi i s-a permis să călătorească în Franţa în vederea unor tratamente medicale. A plecat în luna mai 1978 şi pe 4 iulie 1978 a început să scrie, la Paris, zguduitoarea sa mărturie, „Testa­mentul din morgă”, pe care i-a dedicat-o „Preşedintelui Jimmy Carter, care a lansat peste planeta noastră o bombă mai puternică decât cea cu neutroni: bomba drepturilor omului!”

În prefaţă, Eugen Ionescu a scris: „Cartea lui Remus Radina e o carte mare pe care puriştii o vor găsi simplă, uneori, dar care este uneori o mare mărturie, încă una vibrantă, simplă şi pe bună dreptate şi din fericire adevărată, înalt şi brav omenească, care răscumpără josniciile noastre, slăbiciunile noastre; cine îşi pierde viaţa o va câştiga; cine crede că o va câştiga, o va pierde. Remus a câştigat-o...

Mă înclin înaintea curajului lui Remus Radina şi-l invi­diez de a fi îndrăznit totul.”

S-a întors în ţară şi a continuat lupta pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. A semnat un proiect de decret pentru amnistierea şi reabilitarea foştilor deţinuţi politici, redactat de Cicerone Ioniţoiu, motiv pentru care, pe 14 octombrie 1979, a fost din nou arestat.

La 13 februarie 1980 a fost condamnat la 1 an şi 4 luni de închisoare, pentru publicarea în Canada a „Testamentuui din morgă”.

După multiple presiuni exercitate asupra autorităţilor comuniste de diverse organizaţii umanitare internaţionale şi de colegii de detenţie din exil, printre care şi Cicerone Ioniţoiu, în 1980 i s-a permis să plece din ţară şi s-a stabilit la Paris, de unde a continuat lupta împotriva regimului de la Bucureşti.

Prietenul său, Cicerone Ioniţoiu, îl descrie astfel: „Era singurul om pe care l-am cunoscut hotărât până la sacrifi­ciul suprem, pentru democraţie şi pentru apărarea drepturilor omului. Îl văzusem în situaţii deosebite, torturat dar nu îngenunchiat, cerând drepturi pentru alţii şi nimic pentru el.”

A fost înmormântat azi, 10 mai 2012 în Cimitirul Montparnase din Paris.

    Informaţiile folosite în redactarea texteului de mai sus provin din următoarele volume: Cicerone Ioniţoiu, Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar. R, Maşina de Scris, Bucureşti, 2007, pp. 21-24; Idem, Memorii, I, Din ţara sârmelor ghimpate, Polirom, Iaşi, 2009, passim; idem, Memorii, II, Drama României văzută din exil, Polirom, Iaşi, 2011, passim.

   Câteva texte semnate de Remus Radina pot fi consultate pe site-ul procesulcomunismului.ro.