Prezentul
volum strânge laolaltă pagini din Jurnalul lui Grigore Gafencu,
publicate, sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului
Românesc, într-un prim volum de Editura Pro Historia în 2006, sub îngrijirea
istoricului Laurenţiu Constantiniu, lector universitar (acest volum
cuprinde perioada iunie 1940 - 31 august 1941) şi cele publicate în
anul 2009 de Editura Paideea într-un al doilea volum, îngrijit de istoricul Ion
Calafeteanu, profesor universitar (acest al doilea volum cuprinde perioada ianuarie
1942 - 13 martie 1943).
Ambele
volume s-au bucurat la data publicării de un „Cuvânt înainte” datorat
regretatului istoric acad. Florin Constantiniu, acestea sunt reproduse în
prezenta ediţie la începutul părţilor a I-a şi respectiv a II-a.
În
continuarea notelor din „Jurnalul” lui Grigore Gafencu publicate până
acum, Editura Cetatea de Scaun pune la dispoziţia cititorilor în această ediţie
pagini inedite din Jurnal referitoare la perioada 14 martie - 17 iulie 1943, îngrijite de
prof. univ. dr. Ion Calafeteanu.
Pentru cei interesați redau mai
jos cuprinsul volumului
Notă
asupra ediției / 7
Partea I – București, 1
iunie 1940 - Moscova, 31 august 1941,
note
și comentarii de Laurențiu Constantiniu / 9
Cuvânt
înainte la prima ediție de acad. Florin Constantiniu / 11
Notă
asupra primei ediţii de Laurenţiu Constantiniu / 19
Jurnal.
(1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941) / 21
Partea II – Geneva,
ianuarie 1942-13 martie 1943,
note
și comentarii de Ion Calafeteanu / 261
Cuvânt
înainte la prima ediție de acad. Florin Constantiniu / 263
Notă
asupra primei ediţii de Ion Calafeteanu / 266
1942 / 267
1943 / 432
Partea III - Geneva, 14
martie – 17 iulie 1943,
note
și comentarii de Ion Calafeteanu / 487
Indice de nume şi locuri /
575
Grigore Gafencu (n. 30 ian.
1892, București - 30 ian. 1957, Paris). A fost una din marile personalităţi ale
diplomaţiei româneşti. Ministru de externe între 1938 şi vara lui 1940.
-
A terminat facultatea de drept la Geneva și a
obținut doctoratul la Paris (1914).
- Se întoarce în țară și urmează cursurile școlii
de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare. Ia parte la războiul
de întregire națională, ca locotenent aviator în escadrila de observație din
Grupul 1 aeronautic.
- 1921 – înființează ”Revista vremii”; 1923
– conduce cotidianul Argus; 1937 – fondează cotidianul Timpul; – a fost
fruntaș al Partidului Național-Țărănesc, din 1928 – senator; 1928 – este numit
secretar general al Ministerului Afacerilor Străine; 14 nov. 1929 – 7
iunie 1930 – Subsecr. St. Min. Lucr. Publ. Comunic. ; 13 iunie – 8 oct. 1930,
Subsecr. St. Președinte Cons. Min.; 9 iun. – 10 aug. 1932, Subsecr. St. Min.
Af. Str.; 11 aug. – 17 oct. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str. ; 14 iun. – 9 nov.
1933, Subsecr. St. Min. Ind. Comerț.
-
Este desemnat Ministru al Afacerilor Străine (21
dec. 1938 – 1 feb. 1939; 1 feb. – 28 sept., 1939; 28 sept. – 23 nov. 1939; 24
nov. 1939 – 11 mai 1940; 11 mai – 1 iun. 1940); totodată, face parte din
Directoratul Frontului Renașterii Naționale. Este acreditat Trimis extern și
Ministru plenipotențiar la Moscova (10 aug. 1940 – 22 iun. 1941). Este scos din
cadrele Ministerului Afacerilor Străine la 4 aug. 1941. În noiembrie 1941
pleacă în Elveția. Desfășoară o activitate intensă pentru desprinderea României
de statele Axei.
- În 1944 este publicată, în limba franceză,
cartea Préliminaires de la guerre à l'est/Preliminariile războiului din
răsărit, una din cele mai bune analize ale relaţiilor sovieto-germane
dinaintea izbucnirii războiului.
-
După război, militează împotriva sovietizării
României și este implicat în procesul conducătorilor PNȚ (1947), fiind
condamnat (în contumacie) la 20 de ani de muncă silnică.
- Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul
dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, a ţinut, în timpul războiului,
numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenţa, Zurich,
Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României.
- În calitate de reprezentant al grupului
diplomaţilor aflaţi în exil, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două
memorandumuri în care își prezenta opiniile, corecte, documentate, față de
tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Acţiunile sale şi poziţia proaliată a
lui Gafencu aveau să-l transforme în persona non grata
în faţa regimului comunist de la Bucureşti. El a fost condamnat în contumacie
în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.
- La 20 februarie 1948 i se retrage cetățenia
română. Rămas în străinătate, se impune ca lider al emigrației românești
anticomuniste.
-
Grigore Gafencu a încetat din viață la 30
ianuarie 1957, având și astăzi mormântul în străinătate.
Informații preluate de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu