„O tragedie modernă cu roluri gata scrise : premiera în
1944, ultima reprezentaţie de gală în 1964. La mijloc, un deceniu de iad. Ţară
jefuită, sfidată, înjosită. Popor înfometat, întemniţat, torturat, deportat.
Naţionalizare, stabilizare, îndoctrinare. Propagandă şi miliţie. Securitate şi
cenzură. Cartele, bonuri, formulare. Justiţie a Partidului, Biserică a
statului, economie a activiştilor. Rezultat : un regiment de potentaţi, armate
de slugi. O lume nouă rătăcind şi azi în propria-i supravieţuire.
Cum a fost posibil? Aşa!
Veţi citi ca pe un roman o carte mare cum n-aţi mai văzut
dar mereu v-aţi gândit că ar trebui să existe. Nu de alta, dar vă întrebaţi din
ce în ce mai des : cum de s-a ajuns aici?! Simplu: pe calea viguros deschisă...
în România anilor ’50!
Şi mai simplu spus: până acum a lipsit tabloul de ansamblu,
onest alcătuit din «radiografii» ale tuturor domeniilor, și deci a lipsit
tocmai imaginea de buldozer + malaxor + clocitoare + bandă rulantă din care a
rezultat... omul nou! Acela care pare iresponsabil, incompetent, vorbăreţ
beutor de bere şi mâncător de mici, impostor de lux şi hoţ la drumul mare.
Ce am primit în schimb în ultimii 23 de ani? Păi, de pildă,
relatări sobre şi demne, adesea exacte, ale marilor momente politice din
intervalul ’44-’64. Nu am văzut însă niciodată de aproape, ca aici, stupizenia
şi bâlbâiala la vârf, perfecta cunoştinţă a conducătorilor despre jalnica stare
a naţiunii şi neputinţa lor de a face minunile promise agitatoric. Am putut
citi amintiri cutremurătoare din puşcării sau studii tematice care lăsau,
inevitabil, impresia unui destin nenorocit sau a suferinţei unui segment, iar
nu pe aceea a unei vaste operaţiuni de distrugere şi terorizare, arborescentă,
organizată în detaliu şi alimentată grijuliu etapă cu etapă. Ne-am delectat cu memoriile
unor inşi de bună sau de rea credinţă, mai talentaţi sau mai terni, mândri că
«s-au strecurat» prin «anii grei», care, oricum ai lua-o, le zâmbesc din
depărtare, căci au fost anii tinereţii lor, valoare indiscutabilă. Fireşte,
preocuparea lor în astfel de pagini nu era aceea de a analiza degradarea
sistematică a justiţiei, nici îndoctrinarea în forţă a populaţiei, nici
canalizarea selecţiei de cadre spre ce se putea găsi mai servil, mai amărât şi
mai primitiv, nici sărăcirea programată prin naţionalizări şi stabilizări. Şi
tot aşa. Până la urmă, important era ca, în toate rapoartele de după ’89,
accentele de oroare să se deplaseze de pe crucialul deceniu şase pe epoci mai
recente, mai aerisite, în care mizeria socială, politică, economică şi culturală
să poată fi atribuită unor trepăduşi nevrednici, unor fiinţe «fără trăsături»
slujind absurdităţile ce emană de la un nedemn şi inept cuplu prezidenţial – în
plus, executat, deci aflat în pace cu istoria personală, naţională şi
universală. De ce oare un asemenea hocus-pocus? De groaza unui decont, unul
temut ca violent şi radical. Groază veche, răcnită deja de anchetatorii din ’57
în urechea tinerilor care «se manifestaseră» în 1956: «Dacă reuşea
contrarevoluţia din Ungaria? Ne-aţi fi împuşcat.» Dar groază neîntemeiată,
căci, iată, nu aşa funcţionează bucureştenii care o întâlnesc pe Ana Pauker,
dizgraţiată de regim, la «cumpărături în mica piaţă din faţa Operei […] Oamenii
o invită galant să nu stea la coadă. […] În sala de cinematograf, spectatorii aşteaptă
mai întâi să se ridice ea». Şi nu aşa funcţionează românii în general – în
ciuda sforăitoarelor teorii despre ură şi răzbunare care ne împuie urechile de
câţiva ani buni, dar care n-au arătat cu degetul nici o victimă.
Dar cum funcţionează românii? Păi, chiar aşa cum se vede
deja din uluitoarea poveste a anilor ’50. Prea puţin preocupaţi de otrăvita
conştiinţă a vinei la cei cu adevărat vinovaţi. Orientaţi spre reînnodarea
tradiţiilor, spre salvarea prin educaţie, spre reconstruirea elitelor autentice,
scuturându-se, pe cât se poate pe nesimţite, de netoţi, neobrăzaţi, maimuţoi
traşi de sfori. Dornici să se ridice din nou în picioare – prin ei înşişi, prin
copii, prin nepoţi.
«Aşa s-a născut omul nou» sau cum a fost pusă România în
genunchi în anii ’50 - o poveste clădită din mii de pagini de arhivă, cărţi,
ziare, reviste, filme, mărturii, note şi rapoarte, scrisori, picturi şi
sculpturi, registre şi reclame, cântece şi epigrame, zornăit de lanţuri şi
clinchet de pahare. Un audit istoric şi moral, o prefaţă necesară oricărui
proiect.
Adina Kenereş”
Pentru cei interesați redau mai jos cuprinsul lucrării:
Cuvânt înainte al autorului
Prolog Aici începe lumea nouă (anul
1950)
La drum... ■ ... spre Bucureşti, patria fugarului ■ Unde se
moare în stradă ■ Marea Închidere ■ Marele Botez ■ Iuda-Tito, supertrădător ■
Veşti despre „bandiţii din munţi“ ■ Revelaţia prin Stalin ■ Să fie înfieraţi şi
daţi afară! ■ Revizuirea pensionarilor ■ Verificarea membrilor de partid ■
Casele poporului ■ Jos mâinile de pe Coreea! ■ Raionare ■ Psihoza războiului ■
Isteria atomică şi „prăbuşirea şantajului atomic“ ■ Pacea învinge ■ 7 Noiembrie
1950 ■ Reapare pâinea albă ■ Un nou Ev Mediu se deschide
CARTEA ÎNTÂI Încolonarea clasei
muncitoare
PARTEA ÎNTÂI Legalitate populară
Dictatura proletariatului este mama legilor ■ Marile procese
publice şi multe altele mai mici ■ Spaima de maşina neagră ■ Aici sfârşeşte
lumea veche ■ În închisori ■ La stuf, în mină, la Canal ■ Să spui tot, să
suferi tot
PARTEA A DOUA Transformarea
socialistă a agriculturii
La colectivă sau la Canal! ■ „Dăm cu drag la colectare“
PARTEA A TREIA Economie planificată
Sovromânia ■ Un guvern mereu boxat ■ Milionul de porci şi
Ministerul Cărnii ■ Se desfiinţează Direcţia Frigului, apar şi alte necazuri ■
Zarzavaturi eroice şi câteva miracole economice ■ Hai să trăieşti, măi tovarăşe
Plan! ■ Depăşirea depăşirii planului ■ Întreceri socialiste ■ Stahanoviştii
spulberă normele ■ „Metode“ sovietice şi „iniţiative“ româneşti ■ „Niciodată nu
vom reuşi să realizăm planul!“ ■ Haosul centralist ■ Direcţia Înmormântării ■
Centralismul democratic sau descentralizarea centralizată ■ Duşmanul de clasă
nu doarme ■ Socialismul se construieşte sălbatic ■ Marile şantiere ale patriei
■ Cot la cot : condamnaţi, soldaţi, pionieri, brigadieri
PARTEA A PATRA Pe frontul ideologic
Zâmbete potolite şi sprâncene ridicate ■ Priorităţi şi
superlative sovietice ■ Biciuirea trecutului, înfierarea Occidentului ■ Teze şi
lozinci mobilizatoare ■ Instituţii noi ■ Jdanovscina la români ■ Manifestări
duşmănoase ■ Împotriva cosmopolitismului ■ Noul vocabular ■ Critica şi
autocritica ■ Agitaţia şi propaganda ■ Literatura de partid ■ Cenzură şi
dezinformare ■ Nimic la întâmplare ■ Gata pentru muncă şi apărare ■ Sărbătorile
şi sfinţii clasei muncitoare
PARTEA A CINCEA Realism socialist
Spiritul de partid pătrunde în muzică ■ Curs practic pentru
tractorişti şi pictori ■ Ce gândea Maria Tomii când lucra în schimbul de onoare
al literaturii ■ Problemele tipicului şi exagerarea conştientă a eroilor
pulmonari ■ Către „adevărata literatură“ ■ Clocitoarea roşie ■ „Bine aţi venit,
scriitori ai poporului!“
PARTEA A ŞASEA Educarea omului nou
Reforma învăţământului ■ În universităţi ■ Îmbunătăţirea
compoziţiei de clasă a elevilor şi studenţilor ■ Ce-i de făcut în timpul
liber?
PARTEA A ŞAPTEA Viaţa oamenilor
muncii
Oraşe fumurii, prinse între banchize ■ Viaţa necruţătoare,
vremurile de fier ■ Comerţ de stat ■ Odihnă muncitorească ■ Deşi încalcă morala
proletară, tovarăşii din conducere nu se simt mai bine ■ Întâlniri cu oameni şi
fantome ■ Să râdem, deci, e tot ce ne-a rămas!
CARTEA A DOUA Anii puterii populare
PARTEA ÎNTÂI Aflăm din ziare că
suntem fericiţi (1951-1954)
Rusaliile Negre (18 iunie 1951) ■ O bombă atomică a explodat
deasupra noastră (28 ianuarie 1952) ■ Devieri de dreapta şi aventurism stângist
(1952) ■ Un om minunat (5 noiembrie 1952) ■ Scăpăm! Scăpăm! (5 martie 1953) ■
Postul lui Stalin sau al festivalului (martie-august 1953) ■ Capitala
Tineretului Lumii (2-16 august 1953) ■ Iarna disperării noastre
(ianuarie-februarie 1954)
PARTEA A DOUA S-a dat drumul la
dragoste (1954-1957)
Vine destinderea mare! Revolta jurnalelor (1954-1956) ■
Miracolul margarinei, revoluţia plasticului (1954-1956) ■ Congresul al II-lea
al P.M.R. (23-28 decembrie 1955) ■ Raportul lui Hruşciov (24-25 februarie 1956)
■ Absenţi nemotivat sau o revoluţie maghiară pentru români (toamna anului 1956)
■ Televiziune (31 decembrie 1956) ■ Vântul de Răsărit (1956-1961)
PARTEA A TREIA Somnul
popular-democratic (1958-1960)
Sub steagul fericirii (1958-1960) ■ Marele eveniment de
necrezut (1958) ■ Aduşi pe ring, boxaţi bine, făcuţi KO şi eliminaţi
(1958-1959) ■ Înghiţiţi, mestecaţi (1957-1961) ■ Vor veni şi alte vremuri
(1958-1960)
Epilog O epopee cum n-a mai fost
(1961-1965)
Note
Cronologie
Bibliografie: Cărţi ■
Periodice ■ Site-uri şi bloguri ■ Filme artistice şi documentare
Informații preluate de pe site-ul
Editurii Compania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu