Cartea de față, structurată pe două
planuri (unul empiric, respectiv unul teoretic), analizează orientarea internațională
a României comuniste cu ajutorul a patru teorii majore ale relațiilor internaționale:
pluralismul, realismul, marxismul și socio-constructivismul. Insistând asupra
aspectelor ideologice ale gândirii și comportamentului comunismului românesc în
plan extern și asupra conexiunilor acestora cu orientarea internă a regimului,
lucrarea avansează ca ipoteză de lucru leninismul romantic, adică ideologia sui
generis a comunismului românesc, ajuns la maturitate în timpul „epocii Ceaușescu”.
Cadrul argumentativ al lucrării este bazat pe demonstrarea faptului că
socio-constructivismul este teoria internațională cea mai adecvată pentru
descifrarea politicii internaționale a României în perioada comunistă.
Din cuprins:
- Conflictul sovieto-iugoslav și
Republica Populară România
- „Devierea de stânga” sau despre
„unitatea monolitică” a PMR. Premise interne și externe
- O reacție neașteptată: Republica
Populară România împotriva supranaționalizării CAER
- De-a șoarecele și pisica: tatonând
relațiile cu Uniunea Sovietică
- Leninismul romantic despre
securitatea europeană și drepturile omului
- Un ultim gest de frondă: Republica
Socialistă România renunță la clauza națiunii cele mai favorizate
Informații
de pe site-ul Editurii
Institutul European.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu