„Anul 1954 nu părea să aducă modificări radicale în
relațiile dintre URSS și RPFI. Și totuși, în pofida aparențelor, Nikita S.
Hrușciov avea să lanseze un proces de împăcare cu trecutul, proces al cărui
rezultat final va fi reprezentat de cunoscutele negocieri sovieto-iugoslave,
organizate în anul 1955 la Belgrad. Din postura de fidel aliat al Kremlinului,
Gh. Gheorghiu-Dej, aplicând strategia mimetismului ideologic, va proceda la
reconfigurarea relațiilor româno-iugoslave, vechile tensiuni dintre cele două
state părând, acum, a fi pe deplin spulberate. În pofida acestor evoluții, în
aprilie 1958, la îndemnul Kremlinului, toate partidele comuniste și
muncitorești din statele comuniste vor condamna la unison «revizionismul»
iugoslav, întrupat în proiectul de program aferent Congresului al VII-lea al
UCI.
Desigur,
Bucureștiul nu avea să facă excepție, relațiile dintre PMR și UCI cunoscând o
tensionare semnificativă, tensionare care, fără îndoială, se va repercuta și
asupra relațiilor politico-diplomatice dintre RPR și RPFI, acestea fiind
martorele unei substanțiale scăderi în intensitate. Însă emergența viziunilor
economice integraționiste în cadrul CAER – viziuni promovate insistent de către
sovietici – va determina o reconfigurare totală a politicii externe românești.
Distanțarea de Moscova, creșterea în intensitate a relațiilor economice cu
Occidentul și concretizarea unei apropieri româno-chineze deveneau, astfel,
coordonatele cheie ale noii viziuni promovate de regimul comunist de la
București, începând cu anii 1962-1963. Și totuși, liderul PMR avea să aspire
spre realizarea unui deziderat aproape imposibil: o apropiere
româno-iugoslavă. Dificultatea concretizării unui atare deziderat rezida în
cunoscutele diferende sino-iugoslave, precum și în deosebirile ideologice dintre
UCI și partidele comuniste și muncitorești semnatare ale Declarației de la
Moscova (din 1960). Abil, profitând de interesul Beijingului în a susține
disidența românească în interiorul lagărului comunist, precum și de interesul
RPR și RSFI în construirea Hidrocentralei de la Porțile de Fier, Gh.
Gheorghiu-Dej va reuși, în mai puțin de un an, să pună bazele unei apropieri
româno-chineze, dublate, spre surprinderea tuturor, și de o apropiere
româno-iugoslavă. Fidelul de odinioară se transformase în rebelul
Kremlinului.”
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1. Pe urmele lui Lenin:
avatarurile unei destalinizări
1.1.
Dilemele unei succesiuni
1.2. Un
proces de împăcare cu trecutul: Nikita S. Hrușciov și debutul tratativelor
sovieto-iugoslave
1.3. În
căutarea purității marxist-leniniste
1.4.
PMR și rigorile strategiei mimetismului ideologic
1.5. Pe
calea reconcilierii
1.5.1.
Tito la Moscova
1.5.2.
Tito la București
1.5.3.
Gh. Gheorghiu-Dej la Brioni
Capitolul 2. De la reconciliere
la tensionare
2.1.
Zorii tensionării: percepții sovietice și iugoslave vis-à-vis de Revoluția din
Ungaria
2.2.
Congresul „revizioniștilor”
2.2.1.
Recrudescența tensiunilor ideologice sovieto-iugoslave
2.2.2.
Desfășurarea Congresului al VII‑lea al UCI
2.2.3.
De la colaborarea limitată la distanțare: relațiile dintre PMR și UCI
(1957–1958)
2.2.4.
Sub semnul „revizionismului”
Capitolul 3. Triunghiul
româno-sovieto-iugoslav: debutul disidenței RPR în interiorul lagărului
comunist
3.1.
Relațiile politico-diplomatice româno-sovietice (1960–1964)
3.1.1.
1960 – Anul dezbinării ideologice sovieto-chineze
3.1.2.
1961 – Annus mirabilis
3.1.3.
1962 – Annus miserabilis
3.1.3.1.
De la prietenia „indestructibilă” la divergențele economice
3.1.3.2.
De la divergențele economice la diferendele privind „greutatea medie de tăiere
a porcilor” în România și „plantarea porumbului în pătrat”
3.1.4.
PMR între „scizionismul” chinez și „revizionismul” sovietic (1963–1964)
3.1.4.1.
Primele semne ale disidenței
3.1.4.2.
Cu privirea spre Beijing
3.1.4.3.
Noi tensiuni în cadrul relațiilor româno-sovietice: de la diferendele din
interiorul Pactului de la Varșovia la „Planul Valev”
3.2.
„Porți de Fier” fără zăvor: relațiile politico-diplomatice româno-iugoslave
(1960–1964)
3.2.1.
De la divergențele ideologice la acuzațiile de spionaj
3.2.2.
Primii pași spre o nouă reconciliere româno-iugoslavă
3.2.3.
Un deziderat româno-iugoslav: Hidrocentrala de la Porțile de Fier
3.2.3.1.
Imixtiunea bulgară
3.2.3.2.
Imixtiunea sovietică
3.2.3.3
Agenda ascunsă a presiunilor sovietice
3.2.4.
Pe drumul fundamentării unei apropieri româno-iugoslave
3.2.4.1.
Un moment de cotitură
3.2.4.2.
Provocările unei apropieri româno-iugoslave
3.2.4.3.
Cu privirea spre Belgrad
Concluzii
Bibliografie
Abrevieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu